-Vlad, crezi in Dumnezeu?
-Nu.
-Deci esti ateu.
-Nici macar.
-Dar tu ce esti?
Cam asa ar arata un dialog cu mine. Ce sunt eu? Pai nu stiu, sau cel putin credeam ca nu stiam, pana de curand cand am aflat ca exista un cuvnat care exprima ce cred eu sau in ce “cred” eu.
Eu sunt… (wait for it…) AGNOSTIC.
Ce insemana “agnostic” ? Iata:
AGNÓSTIC - Care apartine agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. Adept al agnosticismului.
Ce inseamna agnosticism? Iata:
AGNOSTICÍSM – Conceptie filozofica idealista care neaga, partial sau total, posibilitatea cunoasterii obiective a lumii, a esentei fenomenelor.
Putin mai pe larg, wikipedia spune:
Agnosticismul e conceptia filozofica potrivit careia adevaarul anumitor afirmatii, mai ales afirmatii teologice privind existenta unui Dumnezeu sau a unorzei, este fie necunoscut fie imposibil de aflat. Termenul agnostic a fost creat de Thomas Henry Huxley în 1869 si este folosit si pentru descrierea celor neconvinsi de existenta zeitatilor sau altor aspecte religioase. Cuvântul agnostic provine din greaca, compus din particula a (fara) si gnosis(cunoastere). Agnosticismul nu trebuie confundat cu pozitia opusa, gnosticismul.
Agnosticii pot afirma fie ca nu este posibil sa existe cunoastere spirituala, fie ca ei, personal, nu dispun de o asemenea cunoastere. În ambele cazuri este expus scepticism fata de doctrinele religioase.
Deistii si ateistii afirma fie ca exista, fie ca nu exista Dumnezeu. Agnosticii declara însa ca nimeni nu poate sti daca Dumnezeu exista sau nu.
Atitudinea acelora care prefera sa nu se pronunte asupra problemelor care nu intra în câmpul datelor experientei.
Termenul a luat nastere în ambientul pozitivismului.
Desi nu neaga existenta lui Dumnezeu, agnosticismul spune ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existenta lui nu poate fi probata (demonstrata).
Sustinut în forma lui cea mai rigida de Thomas Henry Huxley (1825-1895) este si pozitia împartasita de toti aceia care nici mai înainte n-au recunoscut posibilitatea de a sti daca Dumnezeu exista sau nu.
De exemplu, pentru Immanuel Kant Dumnezeu, sustras cunoa?terii teoretice, r?mâne un postulat al ra?iunii practice; Friedrich Schleiermacher consider? religia fondat? pe sentiment; Gustav Jung îl vede pe Dumnezeu ca pe un produs al abisului incon?tient al eului.
În primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolica a învatat ca „plecând de la lucrurile create, Dumnezeu poate fi cunoscut cu certitudine prin lumina naturala a mintii”. Aceasta pozitie pleaca de la convingerea ca inteligenta umana este legitim deschisa transcendentei si, prin urmare, este în masura sa-l întâlneasca pe Dumnezeu în cercetarea Adevarului.
1 comment
Add comment
eu tind sa nu fiu deacord cu agnosticismul pentru ca ceea ce sustin agnosticii este ca probabilitatea ca dumnezeu sa existe este egala cu probabilitatea ca dumnezeu sa nu existe. desii agnosticismul cred ca e pozitzia corecta in care sa te afli cand ti se prezinta un argument nou pe care nu poti sa il analizezi din lipsa de mai multa informatzie. cred ca ‘marea intrebare’ (exista dumnezeu sau nu) este destul de usor de raspuns, ori exista, ori nu exista, nu cred ca ar putea fi mai simplu de atat. analizand dovezile existente (sau mai bine spus non existente) care sustin ca dumnezeu exista (biblia e singura ‘dovada’ tangibila) si comparandu-le cu muntele de dovezi care sustin ca dumnezeu nu exista si ca am evoluat (fosilele printre altele), putem vedea ca desii este posibil ca dumnezeu sa existe, existentza lui este foarte improbabila shi semnificativ mai mica decat 50%.