Azi au avut loc doua evenimente care m-au adancit si mai tare in dilemele in care ma cufundam deja. Unul din ele este spectacolul lui Dan Puric, “Vis”, care este fabulos. Va recomand sa mergeti sa il vedeti. Sala a fost plina ochi, reactiile publicului au fost pe masura.
Nu as vrea sa mentionez al doilea eveiment(negativ) pentru ca nu merita nici sa imi amintesc de el(unii din voi cred ca stiti la ce ma refer).
O parte din mine imi zice “uite ca se poate, fii tare”, iar celelata parte din mine zice “fugi cat poti si cat mai departe de tara, fara sa te uiti inapoi”. Mi-ar placea sa las totul in urma, sa las noroiul sa se tavaleasca in noroi in continuare si sa merg undeva unde poate nu e asa de rau. Deasemenea, mi-ar placea SA POT sa ma conving ca se va repara ceva.
Tot ce stiu e ca in curand, “o sa bag capul pe o usa” sa vad ce e pe partea cealalta si o sa ma hotarasc daca merita sa ma mai straduiesc sau nu.
Am si eu un vis si mi-e frica sa nu fie decat un vis.
4 comments
Add comment
daca te referi la ********* de ieri, mie imi e frica sa ma gandesc la perceptia publicului despre toata magaria asta, in care unii nu se feresc sa ne tarasca pe toti. Nu am vazut ***** *******, am sa ma pronunt si eu dupa ce sunt la curent.
Scuze ca ti-am cenzurat mesajul dar chiar nu vreau sa pomenim asta.
Exista o vorba in popor ce cuvanteaza asa: \”cei ce vor merge prin noroi, se vor murdari si ei, fie ca vor sau nu, fie ca sunt curati sau nu.\”. Cu sau fara voia noastra traim intr-o lume a noroiului, a murdariei; cu toata idiosincrasia aceasta…noroiul este vizibil si fiinta umana se adanceste in el precum intr-o mlastina; doar o \”levitatie\” sau o inaltare a spiritului prin noblete si valoare ne mai pot scapa de falsul adevar. Frumos blog.
Frumos spus!