Va reamintesc ca maine(sambata, 23 Octombrie), ora 20.00, avem spectacolul BLIND la Glendale Art Cafe. Biletele sunt disponibile acolo. Va astept!

1. Niciodata sa nu oferi flori inainte de un spectacol pentru ca inca nu sunt meritate si asta aduce ghinion.

2. Sa urezi cuiva noroc inainte de spectacol aduce ghinion.

3. Sa fluieri in sala de teatru aduce ghinion.

4. Intotdeauna trebuie sa fie o lumina aprinsa intr-un teatru gol pentru ca il protejeaza de fantome.

5. Fantomele bantuie teatrele asa ca trebuie sa li se acorde o seara pe saptamana in care sa fie singure in sala.

6. Oglinzile pe scena aduc ghinion.

7. Aduce noroc daca oferi regizorului sau artistei principale, dupa seara de inchidere, un buchet de flori furat dintr-un cimitir.

8. Nu trebuie sa aduci pene de paun pe scena in nici un fel pentru ca se produce haos.

9. Sa ai 3 lumanari aprinse pe scena aduce ghinion.

10. Aduce ghinion sa porti ceva albastru pe scena daca nu este in combinatie cu ceva argintiu.

Vaudeville era un gen de divertisment ce predomina pe scenele americane si canadiene de la inceputul anilor 1880 pana in 1930. Fiecare seara de spectacol continea mai multi artisti cu prestatii de genuri diferite, fara nici o legatura intre ele. Spectacolul continea muzicieni, atat clasici cat si populari, dansatori, comedieni, numere cu animale dresate, acrobati, atleti, scenete de teatru, celebritati ce tineau lecturi, filme scurte si bineinteles iluzionism.

Despre termentul de Vaudeville exista mai multe teorii in ceea ce priveste etimologia acestuia, dar cea mai relevanta pare sa fie cea derivata din frantuzescul “voix de ville” adica “vocea orasului”. Acest lucru are mai mult sens avand in vedere ca era un spectacol de varietati.

Spectacolele Vaudeville s-au remarcat rapid prin publicul de ambele sexe, salile care erau de obicei lipsite de alcool si orientarea radicala catre clasa de mijloc. Acestea au crescut gradat de la concerte si acturi de varietati spre forma lor matura intre ani 1870 si 1880.

In anii ce au precedat razboiului civil, divertismentul exista pe o scara diferita. Cu siguranta, teatrul de varietati a existat si inainte de 1860. Europenii se bucurau de spectacole de varietati cu mult timp in urma americanilor. Pe pamanturile Europene, iubitorii de teatru se puteau bucura de piese de teatru ale lui Shakespere, acrobati, muzicieni, dansatori si magicieni, inca din primele decenii ale secolului XIX. Pe masura ce anii treceau, cei ce doreau un divertisment variat gaseau tot mai multe optiuni. Exista un numar limitat de circuri care faceau turnee prin tara, muzee de monede, parcuri de distractii, pe cand primariile gazduiau variante mai “curate” al divertismentului de varietate, iar saloanele de concerte si saloanele de noapte se adresau celor interesati de subiecte mai tabu. In anii 1840, asa-zisele spectacole “minstrel show” au prins o popularitate imensa si au ajuns, dupa cum spunea si Nick Tosches, “inima divertismentului secolului XIX”. Spectacolele medicale calatoreau in zonele rurale si ofereau programe de comedie, muzica, jonglerie si altele, impreuna cu produsele lor farmaceutice. Vaudeville a luat toate aceste elemente si pentru prima data le-a combinat intr-o forma centralizata si institutionalizata, concentrata in jurul centrelor urbane americane in continua crestere.

In 1880, impresarul Tony Pastor, un fost maestru de ceremonii la circ, actual director de teatru, a profitat de sensibilitatile clasei de mijloc si de puterea lor de cheltuiala si a inceput sa ruleze variante “politicoase” a programelor de varietati in cateva teatre din New York. Data care este in mod oficial atribuita nasterii Vaudeville este 24 octombrie 1881, cand Pastor a initiat ceea ce numea el “Vaudeville-ul politicos” in New York. Sperand sa atraga publicul feminin si cel de familie, Pastor a interzis alcolul si alte substante dubioase in teatrele lui si chiar oferea cadouri spectatorilor sub forma de carbune sau sunca. Experimentul lui Pastor a avut succes si astfel, si alti directori de  teatru i-au urmat exemplul. Astfel s-a nascut epoca Vaudeville.

B.F. Keith a facut urmatorul pas si a construit un imperiu de teatre in Boston, aducand apoi Vaudeville-ul americanilor cat si canadienilor. Mai tarziu E.F. Albee, bunicul adoptiv al castigatorului Pulitzer Edward Albee, a preluat conducerea si a adus lantul de teatre la un succes imens. Circuitele cum sunt cele conduse de Albee sunt cele care au dat Vaudeville-ului cea mai importanta inovatie economica, care a fost si sursa puterii lor industriale. Aceasta era o solutionare a problemei sistemului bazat pe o singura agentie de impresariat, formand un lant intreg ce se intindea la nivel national si avea un imens potential de crestere.

Deasemenea, Albee a transmis foarte bine ideea de divertisment de familie, cu care Vaudeville sa mandrea atat de mult, promovand diversitatea pentru toate categoriile de oameni si spectacole neostentative pentru femei si barbati dar si pentru copii. Artistii care incalcau acest principiu(folosind cuvinte vulgare) erau amenintati cu anularea prestatiilor ramase si incheierea contractului. In ciuda acestui fapt, artistii incalcau adesea acest cod moral al cenzurii si dese ori acest lucru se intampla chiar spre incantarea spectatorilor, cei ce trebuiau sa fie protejati de obscenitati.

Pana la sfarsitul anilor 1890, Vaudeville avea circuite mari, sali de spectacol mici sau mari in aproape toate locatiile posibile, impresariat standardizat, o paleta larga de acturi artistice de calitate si era bine vazut, avand adepti loiali la nivel national. La punctul culminant al succesului Vaudeville ajunsese deja in vietile tuturor claselor sociale si spectacolele se jucau pe scene de toate marimile. Existau in general trei nivele de prestatie:

• “small time” – contracte slab platite pentru prestatii mai frecvente in teatre mai simple sau chiar improvizate;
• “medium time” – salarii moderate pentru doua spectacole zilnice in teatre special construite;
• “big time” – posibile remuneratii de cateva mii de dolari pe saptamana, in teatre mari, urbane, frecventate de clasele de mijloc si clasele superioare.

Pe masura ce artistii cresteau in celebritate si isi stabileau un anumit respect la nivel local si national, acestia puteau ajunge incet-incet la cel mai inalt nivel. Apogeul “big time-ului” era teatrul New York-ez “Palace Theatre”, construit de Martin Beck in 1913. Avand in program doar acte renumite cu celebritati sau artisti care si-au stabilit un nume clar in industrie, acest teatru reprezenta apogeul carierelor deja stralucitoare in opinia culturii Vaudeville.

Desi premiza initiala a Vaudeville era sa ofere divertisment pentru toate clasele, odata cu maturizarea acestuia au aparut anumite schimbari. Americanii de origine africana erau adesea admisi doar in locurile din spate la unele spectacole din teatrele cu orientare spre rasa alba si acestia aveau si prorpiul lor circuit de spectacole, cum aveau de altfel si vorbitorii de italiana si cei de ebraica. In epoca sa de glorie, Vaudeville era rivalizat doar de biserici si scoli publice in cadrul locurilor nationale de adunari publice.

Cu toate acestea, cultura avea sa isi inceapa curand declinul. Convertirea teatrului “Palace Theatre” intr-un loc unde se puteau urmari exclusiv filme cinematice este considerata inceputul sfarsitului pentru  Vaudeville. Totusi, la fel ca si incercarile de a lega nasterea acestei miscari de actiunile lui Pastor, nu se poate spune niciodata cu siguranta ca un singur eveniment poate fi considerat ca fiind mai mult decat o consecinta a stingerii iminente. Nu a existat un final brusc pentru Vaudeville desi in 1920 era evident ca exista probleme.

Cresterea continua a cinematografului la pret redus, a fost principaul factor care a dus la declinul Vaudeville, in acelasi mod in care inventia televizorului avea sa readuca puterea sociala si economica a cinematografului cu cativa zeci de ani mai tarziu. Cinemateca a fost initial prezentata in mod constant comercial in America, chiar in sailile Vaudeville, prima rulare publica a unui film avand loc in 1986. Atrasi de promisiunea salariilor mai mari si muncii mai putin intense, multi artisti de scena au trecut la cinematografie, printre ei se numara: W.C. Fields, Buster Keaton, fratii Marx, Edgar Bergen si Jack Benny. Acestia au luat cunostintele acumulate in munca cu publicul si au incercat sa le transpuna intr-un nou mediu. Facand acest lucru, multi dintre ei isi epuizau in cateva secunde, pe film, acte care ar fi putut sa le continuie ani la rand. Alti artisti care au intrat in declinul Vaudeville au fost The Three Stooges, Abbot si Costello, Kate Smith, Bobe Hope, Judy Garland si Rose Marie. Acestia au folosit Vaudeville doar ca un punct de lansare a carierei lor, renuntand la prestatiile pe viu, inainte sa aiba o sansa sa ajunga la nivelul de celebritate nationala care era cheia ce sustinea cultura bazata pe publicitate a Vaudeville.

Pana la sfarsitul anilor 1920, nici o reprezentatie Vaudeville nu era lipsita de o doza sanatoasa de cinematografie. Mai devreme in acel secol, multi artisti adepti ai curentului au considerat ca lipsa de cuvinte a filmelor va sista cresterea abundenta a popularitatii cinematografului. Totusi, odata cu inventia imaginilor cu sunet in 1926, principalul argument al celor ce sustineau prestatia pe viu, fusese dezarmat.

Patronii de ciematografe au realizat imediat ca nu se comparau costurile de inchiriere a filmelor cu cele ale tuturor artistilor, luminilor, orchestrelor si ajutoarele de scena care tocmai isi initiasera sindicat. Profiturile erau astfel mult mai mari oferind doar cinematografie. Uni artisti au incercat sa reziste si au continuat o perioada prestand spectacole combinate, adesea numite “Vaudefilm” in care prestatiile pe viu erau acompaniate de prestatii cinematice.

Inevitabil, patronii taiau din ce in ce mai mult costurile renuntant la aceste spectacole pe viu. Vaudeville a suferit deasemenea datorita avansarii radioului, care devenea din ce in ce mai accesibil si seturile de transmisie din ce in ce mai ieftine. Chiar si cei mai de succes artisti au realizat in final ca forma culturala era in declin, acestia au inteles pana la urma ca aceasta conditie avea sa fie terminala.

In anii 1930, distributia de film standardizata si filmele cu dialog vorbit, nu au facut decat sa confirme sfarsitul Vaudeville. In 1930 aproape toate teatrele mari aveau deja instalatii de sunet, si toate casele mari de productie realizau exclusiv filme cu sunet. Pentru un timp, cele mai de lux teatre au continuat sa ofere divertisment pe viu dar odata cu marea recesiune americana si acestea au fost nevoite sa faca economie.

Unii din industrie invinuiau furtul de talente, din prestatia live catre filme, pentru caderea Vaudeville. Altii argumentau ca prestatiile au fost lasate sa devina prea familiare pentru publicul ce era intr-un timp devotat.

Astazi, avem si filme sau emisiuni tv si prestatii live. Filmele sunt intr-adevar din ce in ce mai impresionante si ieftine pe cand prestatiile live implica mai mult efort si o investitie mai mare. Cu toate astea, exista spectatorii care se hranesc cu energia prestatiilor “pe viu”, care apreciaza oamenii reali de pe scena si care inteleg diferenta evidenta dintre aceste variante de divertisment.

Ma gandeam ieri la reinvierea cinematografelor odata cu reinventarea tehnologiei 3D. La cinema ti se ofera acum ceva ce nu mai poti sa ai acasa si asta e bine. Filmele sunt mult mai bune la cinematograf, locul pentru care au fost create de fapt.

Deasemenea, ma gandeam la cat de ieftin e un bilet la film in comparatie cu un bilet la teatru. Lumea prefera sa mearga la un film pentru ca cel mai probabil este mai bun decat o piesa de teatru(din pacate la noi asa este) si este si mai ieftin. Singurul lucru pe care il aduce in plus o piesa de teatru este realul. Oamenii sunt adevarati, pe scena, decorul special creat pentru acel loc, in acel moment, pentru tine. Nu vreau sa spun ca filmele sunt mai bune decat piesele de teatru ci doar ca oamenilor le este mai la indemana sa mearga la cinema.

Tot ieri, mi-am dat seama ce are spectacolul meu in plus fata de o piesa de teatru sau fata de un film: interactivitate. La spectacolul meu, oamenii vin sa participe sau sa vada cum prietenii lor participa, sa simta pe pielea lor, sa atinga, sa se implice. Nu exista nici barierea ecranului de la cinema, nici bariera de la marginea scenei. Recuzita mea sunt oamenii din sala.

Mai real de atat nu se poate.

PS: Ne-am intors de la Galati unde a fost foarte frumos si de data asta. Foarte primitori cei de acolo si e mereu o placere pentru mine.

Da, Teatrul de Magie vine la Valcea si nu oricum, ci cu 3 spectacole! Spectacolele vor avea loc la TEATRUL ANTON PAN.

“Biletele pot fi cumparate de la Casa de bilete a teatrului incepand de marti 26 ianuarie.

MAGIC SHOW cu Andrei Teasca, Vlad Grigorescu(adica eu ), Paul Lungu, Stefania Banica si Cristina Strecopitov

Vineri, 19 Februarie, ora 18.30

Sala mare a teatrului Anton Pan(Valcea)

Bilete 30 si 25 Ron

XTREME MAGIC SHOW cu Andrei Teasca si Cristina Strecopitov

Vineri, 19 Februarie, ora 21.00

Sala studio a teatrului Anton Pan(Valcea)

Bilete 15 ron

KIDS MAGIC SHOW cu Andrei Teasca, Stefania Banica, Emil Dragan si Cristina Strecopitov

Sambata, 20 Februarie, ora 11.00

Sala mare a teatrului Anton Pan(Valcea)

Bilete 10 Ron

Asa ca daca sunteti din Valcea, nu ratati spectacolele, adunati-va cu mic cu mare ca cine stie cand ne mai prindeti.

Daca erati curiosi, teatrul arata asa:

si in interior arata ASA http://www.360design.ro/anton_pann/!

Din toamna o sa fiu peste tot.

O sa inceapa “Magic Show” la Teatrul Nottara impreuna cu Andrei Teasca si Paul Lungu.

O sa inceapa “Comic Magic Show” la Teatrul de Comedie tot impreuna cu Andrei Teasca si Paul Lungu.

O sa inceapa un nou spectacol numit “Bizar Magic“, probabil la Teatrul Metrolpolis in care eu si Andrei Teasca prezentam niste lucruri ceva mai sumbre si mai serioase prin concept si prezentare. Astept cu nerabdare sa ne apucam de lucru.

Eu o sa incep propriul meu spectacol de club incepand cu jumatatea lunii septembrie. Va fi o varianta mai lunga a prestatiei mele din spectacolul “Stand Up Magic”. Locatia va fi clubul Frame de la Piata Romana(www.frame.ro). Este posibil ca spectacolul sa apara si prin alte cluburi. Inca ma gandesc la un nume.

Tot prin cluburi o sa revina si spectacolul “Stand-Up Magic” impreuna cu Paul Lungu.

Pe langa asta, la inceputul lunii septembrie, mai avem cateva spectacole prin parcuri(mie nu-mi plac foarte tare pentru ca sunt copii in preajma).

Traditia Krishna se pastreaza si vom reveni si acolo.

Deasemenea, este foarte posibil sa ne vedeti si prin tara.

Spectacole diferite – material diferit, evident. Daca vi se pare ca titlurile suna simplu si cliseic este pentru ca asa s-a vrut. Romania trebuie sa invete ce e aia magie si de aceea trebuie sa incepem cu inceputul.

Pentru locatii, date, ore, bilete, rezervari si altele, verificati constant pagina de “Spectacole” actualizata intotdeauna la zi.

Miercuri, ora 19.00, la Teatrul Nottara, vom juca ultima reprezentatie a spectacolului Magic Show din aceasta stagiune la Teatrul Nottara, asa ca NU RATATI! Biletele se pot cumpara de la casa de bilete a teatului sau pe www.bilete.ro

In sfarsit si-au facut site si eu ma inghesui sa il promovez. Glendale are printre cele mai “misto” sali de spectacol din cate stiu in Bucuresti, scaunele sunt de fapt niste fotolii extrem de confortabile, e intim, curat, modern, servire buna, preturi acceptabile, si… in sala se bea si se fumeaza. Veniti sa vedeti acolo… STAND-UP MAGIC!!(cu Vlad Grigorescu si Paul Lungu, evident).

Biletele cumparate sunt valabile pentru spectacolul de pe 7 iunie. Pentru cei care nu vor putea ajunge pe 7 iunie,  se vor restituii banii pe bilete(detalii la teatru).

Ne pare rau pentru inconvenient si va asteptam!