Am vazut de curand niste show-uri de magie la tv. Era vorba de o compilatie de mai multe momente de magie din niste spectacole live. Ce m-a iritat cel mai tare este ca aici, ca si la multe alte show-uri tv sau live de magie, la sfarsit se arata trucul care OCUPA CEL MAI MULT SPATIU. Cum s-ar spune “cel mai mare truc”, “cel mai grandios”, “cel mai spectaculos”.

Partea trista e ca sunt cele mai mari ca volum, ca suprafata vizuala sau ca dimensiune a recuzitei. Nu sunt mari ca abilitate a artistului, ca idei, concept sau ca originalitate. In spectacol existau si momentele astea dar erau bagate undeva pe la inceput sau pe la mijloc. Pe mine personal, m-au impresionat foarte mult mometele celor care faceau lucruri “mici” dar care nu puteau fi facute deloc usor de cei care faceau lucurile mari de la final.

Daca ai o cutie din aia scumpa in care bagi femei si sabii, poti sa o dai pe mana unui om oarecare, si cu un minim de explciatii, in 10 minute poate sa “faca acel truc” insa niciodata nu o sa poti sa iei un om de pe strada si in 10 minute sa faca ce faceau baietii de la inceputul sau mijlocul spectacolului. Nici in 10 minute, nici in 10 zile, poate nici in 10 luni sau ani.

Nu stiu daca sunt singurul de parerea asta dar parca numerele trebuiau sa fie multe, nu mari, daca ma intelegeti.

Poate ca doar cei “cu ele mari” au curaj sa faca si chestii mici cu care sa reuseasca sa atraga atentia unei sali pline, fara sa aiba nevoie de recuzita mare care sa compenseze lipsa “marilor”. (sper ca nu e foarte codat ce am scris)