Se pare ca mama are o colectie destul de impresionanta si amuzanta cu lucruri ale mele de cand eram mic. Le-a pastrat si poate, intr-o zi, cand eu voi fi cel putin la fel de celebru ca “insert name here” vor avea valoare. Printre ele, se numara si niste poezii scrise de mine pe la varsta de 10 ani(estimez eu).
Weekendul trecut am fost acasa. Minunata mea sotie le-a vazut pentru prima data si… ghiciti ce… a murit de ras, evident.
M-am gandit ca poate ar fi amuzant si pentru voi sa vedeti ce imi nascocea mie mintea pe la varsta aia asa ca, mai jos aveti un exemplu. Poezia “Gelu si albinele”, poezie pe care, daca tin minte bine, am scris-o la tara, in gradina, unde aveam un caine lup pe nume Gelu.
A se observa si desenele de pe margine si incercarea mea de a scrie de tipar. TALENT! 
)
In caz ca nu intelegeti ce scrie, m-am straduit sa traduc eu:
Prin gradina asta verde,
Se plimba un caine lup
Si plimbandu-se prin iarba,
A ajuns langa un stup
Gelu il chema pe caine,
S-a apropiat usor,
A vazut albinele,
S-a uitat in stupul lor.
A bagat botul lui negru
In gaura stupului
Si strigand l-a scos afara,
Era vai de capul lui!
Sapte bube, rosii, umflate
Si le-a capatat pe loc,
De durere nu mai poate
Fiindca n-a avut noroc.
Aveti liber din partea mea la ras si batut joc. Mi-ar placea sa va aud parerile despre iesirea mea “lirica” din copilarie.
2 comments
Add comment
Frumos! E chiar reusita poezia!
Mi se pare foarte tare
, singura “neregula” ca sa zic asa mi se pare a fi masura dintre versuri, probabil daia si suna mai ciudat un pic cand o citesti, dar e foarte interesanta!