Autografe

Mi se intampla ca dupa spectacole, sa fiu asteptat si sa mi se ceara autograf. Nu des, dar se intampla si ma bucur ca nu des.

Ideea asta cu autografele vine de pe vremea cand intalnirea cu un artist celebru era ceva inedit, cand acestia nu erau asa multi si accesibili. Poate ca inca mai are o mica relevanta in cazurile artistilor intr-adevar celebrii, cand autograful de la ei e ca o dovada pentru prieteni ca tu l-ai intalnit pe acel personaj iconic.

Dar in cazul meu, cine nu o sa te creada ca te-ai intalnit cu mine? Nu sunt nici pe departe celebru, sunt foarte usor de gasit, sunt peste tot mereu si nu a auzit nimeni de mine asa ca daca apari cu autograful lui “Vlad Grigorescu” reactia va fi: Cine dracu e asta?

Inteleg ca cei care imi cer autograful nu-l cer ca sa il inrameze ci cel mai probabil ca sa isi arate aprecierea. Eu le multumesc din suflet dar consider ca doar sa vina sa ma salute si sa imi spuna parerea lor, e suficient si asta e un lucru care ma bucura.

Eu nu am cerut autograf decat de doua ori in viata mea: cand i-am cunsocut pe Derren Brown si pe Penn si Teller si singurul motiv a fost ca sa am ce pune pe blog. Faptul ca le-am strans mana si ca am avut ocazia sa ii felicit e mai mult decat suficient pentru mine.

De fiecare data cand cineva o sa imi ceara un autograf, o sa ii scriu “Multumesc!“.

Vlad Grigorescu gras, chel si batran

M-am jucat cu trei aplicatii de iPhone care imi plac foarte mult: FatBooth, BaldBooth si OldBooth facute de PiVi & Co. Practic, una te face gras, alta chel si alta batran. Mai jos aveti o poza normala(fara ochelari ca sa nu incurc jucaria) si dedesubt rezultatul dupa folosirea celor trei aplicatii. Ultima poza e una la care le-am folosit pe toate trei si a iesit un Vlad batran, chel, gras si fara ochelari care parca nici nu mai seamana cu mentalistul de a carui fata v-ati saturat deja.

FatBooth

BaldBooth

OldBooth

FatBooth, BaldBooth, OldBooth

Daca aveti iPhone, jucati-va si voi cu aplicatiile astea si aratati-ne si noua rezultatele, sa radem toti de monstrii creati.

LATER EDIT:

Am mai facut doua variante cu “Zombie Booth si “Alien Booth”:

Vlad Grigorescu pe sarma dintre real si imaginar

Pentru cei care nu au apucat sa citeasca articolul de care va spuneam acum cateva zile, am reusit sa il copiez aici, pentru o lectura la indemana. Articolul original il gaisiti in www.revistaartesimeserii.ro.

Arthur C. Clarke spunea odată că orice tehnologie suficient de avansată, care ne depășește nivelul de cunoștințe, va fi percepută ca magie. Păstrând proporțiile, poți spune că ceea ce face el, probabil cel mai prolific mentalist român al momentului, este în egală măsură un deliciu surprinzător și constantă provocare a felului în care gândim sau alegem să privim lucrurile.

A trebuit să duc ceva muncă de lămurire atunci când mi-am chemat prietenii la Stand Up Magic. Au oamenii mai puțină nevoie să fi e suprinși sau blazarea i-a cuprins pe prea mulți?
Oamenii au nevoie să fi e surprinși dar cred că percepția greșită îi face să creadă că nu or să fi e. Oamenii sunt puțin reținuți când vine vorba de nou, dar în timp cred că se va rezolva problema asta.

Este mentalismul/iluzionismul doar un truc ieftin și ușor replicabil?
Nici pe departe. Deseori oamenii îmi cer să le spun cum se face un truc ca să îl facă și ei și de cele mai multe ori le spun că degeaba le arăt cum se face, pentru că nu e sufi cient să știi secretul. Sunt mult mai multe lucruri la mijloc: prezentare, atitudine, exercițiu, spontaneitate, etc. Nu este o meserie deloc ușoară și de aceea nu sunt mulți care o fac.

Am întâlnit mulți artiști talentați care par a avea dificultăți de promovare. Pe de altă parte, primele cursuri și seminarii de marketing artistic abia au început să apară. Tu cum te promovezi și ce provocări ai din acest punct de vedere?
Este foarte greu pentru că încerc să fac cât mai puține sacrifi cii. Nu intru în secte, nu pup fundurile diverșilor, nu sunt sclavul nimănui și nu mă îndatorez față de nimeni ca să obțin diverse avantaje. Tot ce fac, fac pe spinarea mea și este foarte greu așa. Fără promovare nu reușești să obții buget, fără buget nu există promovare. E un cerc vicios. Eu am ales o promovare mai lentă dar curată. O să fac spectacole cât mai multe până va afl a toată lumea că exist.

Părerea generală este că există o linie foarte fi nă, o sârmă pe care orice artist trebuie să pășească. Prea mult înseamnă compromisuri rușinoase (în caz că există conștiință), iar prea puțin te constrânge la statutul de artist neînțeles care își plătește singur berea bilunară. De unde resurse pentru echilibru când arta îți cere să fi i excepțional?
Cu cât este dorința de evoluție mai mare, cu atât sunt resurse mai multe pentru compromisuri al căror rezultat, pe lângă cel negativ, este alimentarea materială a acestei evoluții. Compromisurile le fac pentru bani sau expunere, dar tot ce obțin investesc în adevărata mea muncă. Cel mai mare compromis pe care l-am făcut până acum a fost emisiunea Hipnoza, jocurile minții, de care nu sunt deloc mândru și de care sper să uite lumea. Regret că a trebuit să îl fac dar nu regret că l-am făcut, pentru că mi-a oferit multe lucruri necesare pentru a evoluat.

Știu că în acest an ai avut un număr impresionant de spectacole și sunt curios care este opinia ta în privința felului în care putem măsura performanța în arta iluzionismului. Arta de dragul artei sau de dragul publicului?
După părerea mea, performanța se calculează după numărul de spectatori care vin și la al doilea spectacol al tău și după organizatorii care te cheamă și a doua oară. Ce fac eu este de dragul arteidar și de dragul publicului. Spectacolele au la bază arta de a oferi publiclui o experiență cât mai interesantă. În ceea ce mă privește, arta de dragul artei e același lucru cu arta de dragul publicului.

Scepticii spun că nu se creează nimic nou, totul este un vintage reorchestrat. E valabilă afi rmația și în ceea ce faci tu?
Nu. Eu mă străduiesc pe cât posibil să fi u original, îndrăznesc să fac lucuri diferite cu riscul de a da pe lângă. Este adevărat că în cele mai multe cazuri din acest domeniu, au dreptate. Eu încerc să mă detașez cât pot de mult de această imagine. Majoritatea lucrurilor pe care le fac sunt originale prin prezentare, metode, scenarii, concept sau detalii. Dacă ar trebui să dau un exemplu concret, spun clar că este un moment din spectacolul Blind de care sunt foarte mândru pentru că este 100% original și este cel mai apreciat de public. Nu vreau să dau detalii care ar putea strica surpriza, dar cei care au văzut spectacolul știu la ce mă refer. În toate spectacolele am momente și idei de care sunt mândru și care nu pot fi văzute nicăieri altundeva în lume. Cât despre cum îmi vin ideile, nici eu nu știu. Ideile bune pur și simplu apar de nicăieri. Nu știu ce se întâmplă în creierul meu, dar ăsta este rezultatul.

Par a fi la modă fuziunile artistice, de ex. spectacolul Johnny Răducanu & Ion Caramitru. Ai face un spectacol împărțind scena cu o altă artă? Dacă da, cu ce și de ce?

Da, aș face asta și am asta în cap de mult. Probabil o să vină momentul în care o și pun în practică. Aș împărți scena cu muzica. La fel ca muzica, eu mă joc cu stările oamenilor și din punctul ăsta de vedere am reuși împreună să creăm un efect puternic.

Scenariu: România, republică fundamentalist creștinortodoxă cu granițele închise. Cu ce te-ai ocupa și cum te-ai potrivi într-un astfel de context (spiritism, apariții de stigmata, exorcizări)?
Eu sunt agnostic și sceptic și prin natura meseriei mele știu cum se poate crea o iluzie, recunosc una când o văd. Îmi pare rău că foarte mulți oameni se lasă prinși în capcana asta. Până în momentul de față, nimic paranormal nu a fost demonstrat științific. Este o întreagă discuție ce ar putea fi dezvoltată. Am tot încercat să promovez chestia asta și pe blog și în spectacole și dau de ziduri foarte mari pe care simt nevoia sa le dărâm.

Malcom Gladwell spunea în Excepționalii că rețeta succesului în orice profesie e musai să conțină minim 10 000 de ore de exercițiu și o serie de oportunități fructifi cate, pentru ca talentul să iasă la iveală. Care sunt ocaziile și marile bafte de care ai beneficiat? Cât „studiezi” pentru un show?
Nu știu cine este persoana pe care o menționezi dar cred că are dreptate. Cred că cea mai mare baft ă pe care am avut-o eu este că am avut curajul să și arăt lumii ce fac. Faptul că am încercat și că am luat atitudine și am ieșit la înaintare a contat foarte mult. Cât despre studiu, am avut o perioadă de câțiva ani în adolescență în care numai asta făceam. Aveam bătături la degete de la un pachet de cărți de joc, îmi exasperam cunoscuții cu noile mele aptitudini și jocuri psihologice, eram obsedat. Apoi am trecut la nivelul următor în care și arăt ce fac. Acum, în cazul conceperii spectacolelor, marea muncă se întâmplă în capul meu. Spectacolele mele fi ind interactive nu prea pot fi repetate acasă și trebuie să le testez direct pe oameni. Până nu ajung pe scenă nu știu ce merge și ce nu, ce cred oamenii despre ce fac. Studiul se întâmplă pe scenă și spectacolul ajunge la un stadiu bun după mai multe reprezentații.

„Sunt român, deci pot” este sloganul anost al câștigătorului unui show TV. Lăsând lozincile patriotarde la o parte și concentrându-ne pe misiunea oricărui artist, care este misiunea ta? Vrei să schimbi ceva în mintea spectatorilor tăi? Are mentalismul tău și o latură educativă?
Spectacolele mele au de obicei mai multe straturi. În primul rând încerc să ofer spectatorilor o experiență în care mintea lor să fi e pusă la încercare. De asemenea, pe lângă demonstrațiile din spectacol încerc să strecor și mesaje pe care unii poate că le înțeleg, alții nu. Las la latitudinea fi ecărui spectator să ia din spectacol ce vrea.

Spui în spectacole „Doamne, te rog nu te băga” – ți s-a întâmplat să te trezești în spectacole cu alți iluzioniști al căror singur scop a fost să te pună în dificultate?
Da, replica aceea este dintr-un desen animat și îmi place foarte mult. Sugerează faptul că nu am nevoie de ajutor divin sau de orice alt fel pentru că eu stăpânesc bine ce fac acolo. În spectacole nu mi s-a întâmplat cu alți iluzioniști, poate mai degrabă cu spectatorii normali care probabil din cauza unor complexe de inferioritate, când au ocazia, încearcă să întrerupă sau să strice spectacolul ca sa iasă ei în evidență. Mai întâlnesc probleme de educație la unii oameni dar am învățat să mă adaptez.



Articol de Calin Muresan

Foto de Claudiu Popescu

"Vlad Grigorescu, pe sarma dintre real si imaginar"

Dupa cum am mai mentionat si pe Facebook si pe Twitter, in numarul 6 al revistei “Arte si meserii“ puteti gasi un interviu cu mine, facut de Calin Muresan. Revista fizica s-a putut gasi la Street Delivery, la standul fundatiei Paspartu, unde m-am manifestat si eu putin ieri si o aveti mai jos si in format electronic. Deasemenea, o puteti descarca si in format .pdf de AICI.

Astept pareri.

Enjoy!

Cutia este goala

Sa zicem ca sunt un expert in cutii goale(aveti rabdare)si am naufragiat pe o insula cu inca o persoana. Gasim acolo doar niste lemne cu care putem construi doua adaposturi si o undita cu care putem prinde peste pentru a manca. Eu ma pricep la facut adaposturi insa cealalta persoana nu, asa ca ma ofer sa fac eu ambele adaposturi iar el trebuie sa mearga sa pescuiasca pentru ca noi sa avem ce manca.

Ma apuc sa fac adaposturile, ambele cat pot eu de bine, avand respect pentru celalalt care pescuieste pentru mine. Problema e ca el se intalneste cu un locuitor al insulei care ii cere undita oferindu-i in schimb o cutie goala si promitandu-i si convingandu-l ca in cutia aia va aparea in fiecare zi mancare, multa si buna. El face schimbul si locuitorul insulei dispare.

In momentul asta, noi nu avem cu ce sa ne procuram mancare pentru ca el, nestiind ca o cutie goala nu poate produce mancare din nimic, a acceptat-o in schimbul unditei. Eu stiam ca o cutie goala nu produce mancare si daca ii spuneam, el nu ar mai fi gresit, nu ar mai fi fost pacalit si si-ar fi folosit timpul, atentia, energia si undita pentru a pescui, lucru la care se pricepea el si nu eu.

Asta este o povestioara metaforica in care vreau sa sugerez motivul pentru care sunt eu asa inversunat impotriva paranormalului. Expertul in cutii goale este de fapt cunoscatorul tehnicilor de pacalire, trisare, inselare si manipulare. Priceperea la construirea adaposturilor este de fapt daruirea si seriozitatea cu care cineva isi face meseria, indiferent care este ea. Pescuitul si construirea adaposturilor este exercitarea meseriei la care ne pricepem. Locuitorul insulei reprezinta paranaormalii, clarvazatorii, vrajitoarele, biserica, inselatorii,  etc.. Cutia goala este felul in care ei pacalesc oamenii.

Daca eu i-as fi spus inainte sa plece la pescuit ca dintr-o cutie goala nu are cum sa apara mancare, nu se mai lasa pacalit si mica noastra societate mergea bine. Daca eu, cel care cunoaste bine domeniului care se ocupa cu pacalirea oamenilor as spune celorlalti sa nu se lase pacaliti de sarlatani, acestia ar disparea si noi am avea mai mult timp sa imbunatatim societatea in care traim. Eu ma pricep la un lucru si acea pricepere o folosesc in dezvoltarea societatii in care traiesc si pe care o tratez cu respect.

D-aia am eu ceva cu paranormalii, ghicitorii, vrajitoarele, biserica si alti sarlatani si de aceea eu consider ca e de datoria mea, pe cat posibil, sa informez lumea in ceea ce priveste cutiile GOALE.

PS: Daca ti se pare ca am batut campii, ca povestea metaforica e prea complicata si ca articolul pare incalcit, mai citeste-l o data pana intelegi ce am vrut sa zic. Eu ma pricep la ce am mentionat mai sus, nu la scris.

Lansarea albumului comics.cevamarunt.ro

Prietenii Toma si Sergiu lanseaza primul numar al albumului comics.cevamarunt.ro. Eu sunt fan si nu va zic cat de incantat am fost cand am primit cartulia plina de umor fin. Atentie, e pentru oameni ceva mai dezghetati la minte desi exista si o exceptie, eu.

Va recomand sa faceti rost de ea! Nu stiu cum si de unde dar sunt convins ca gasiti informatii la ei pe site si evident, la lansare, unde cel mai probabil voi fi si eu(aviz pentru stalkeri).

Ma gasiti la Street Delivery 2011

Daca nu stiti ce e Street Delivery, va explic pe scurt: e ceva foarte tare!  Gata.

Acum mai pe lung putin:  se inchide pentru masini strada Artur Verona din Bucuresti si se deschide pentru pietoni si acolo se organizeza o gramada de chestii interesante. Gata. Uite mai jos un clip scurt:

promo Street Delivery, 2011 from veioza arte on Vimeo.

In anii precedenti am participat si eu cu spectacole care s-au bucurat de mare succes si cu ajutorul carora am si strans ceva bani pentru spitalul Marie Curie. Multumim lui Iulian ca ne-a oferit aceasta ocazie si pentru treaba minunata pe care o face acolo.

Anul asta voi participa iar la eveniment dar de data asta va fi putin diferit. Revista “Arte si meserii” va avea un stand acolo si in fiecare zi, la acest stand se vor desfasura diverse lucuri. Avand in vedere ca in urmatorul numar va aparea si un interviu lung si plictisitor cu mine, unul dintre ele voi fi eu. Duminica, 12 iunie, de la ora 16. Am la dispozitie 2 ore in care sa fac ce vreau eu.

Problema mea, momentan, este ca HABAR NU AM CE SA FAC. Este clar pentru mine ca nu mai vreau sa fie un spectacol. Vreau altceva. DAR CE?

Asta va intreb pe voi, in speranta ca sugestiile voastre ma vor ajuta. Astept cu incredere comentarii in care sa imi dati orice sugestie. Proasta, buna, futurista, imposibil de realizat, practica, exagerata, orice, atata timp cat este ceva.

Inregistrarea de la "Nimic Important"

Pentru cei care au ratat emisiunea de ieri, mai jos este inregistrarea. O ora de vorbe aiurea, eu si inca doi invitati minunati, o “citeala de ganduri” si un truculet cu un elastic care are un mesaj in spatele lui(pentru cine il intelege). Enjoy!

Test ESP pe Facebook

M-am gandit sa mai improspatez putin “imaginea” paginii mele de Facebook. Am schimbat poza dar mi-a picat si pe sirul de poze mici din partea de sus. Eu am probleme mari cu intelegerea Facebook-ului si ma prind greu de ce si cum trebuie facut dar am studiat putin si ce se mai zice pe net si am aflat ca imaginile de acolo, pe o pagina(nu profil) Facebook, nu se pot customiza usor.

Tot ce poti sa faci este sa alegi ce poze NU vrei sa apara acolo. Ok, nici o problema, am zis. Las sa se vada doar pozele pe care le vreau si le fac sa formeze o imagine interesanta. Am facut asta dar asa am aflat ca imaginile pe care le pune acolo, le aranjeaza aleator, schimbandu-le ordinea la fiecare reincarcare a paginii. Pentru un moment am urat Facebook-ul… dar tot raul a fost spre bine.

M-a lovit ideea si am postat 5 poze cu cele 5 simboluri “Zenner” folosite la testul ESP. Acum, de fiecare data cand dai refresh pe pagina mea de Facebook, o sa se schimbe ordinea simbolurilor. Asa, se creaza un test ESP, live, pe pagina mea de Facebook. Cum asa?

Inainte sa dai refresh, incearca sa ghicesti ce simbol va fi primul din sir(sau al doilea, sau cel din mijloc, etc.). Daca esti ambitios, poti incerca cu doua, trei sau chiar cu 5.

Daca nu stii ce e ala “test ESP”, iti reamintesc de articolul asta: http://vladgrigorescu.ro/diverse/testul-esp/

Joaca-te cu acest “test” si lauda-te cu rezultatele intr-un comentariu. Sunt foarte curios daca avem un “clarvazator” pe aici.

De ce fac spectacolele astea?

Dupa cum stiti, nu cred in paranormal, dimpotriva. Nu cred in pacalirea publicului asa cum am senzatia ca cred generatiile trecute de magicieni. Nu incerc sa demonstrez nimic, nu incerc sa pacalesc pe nimeni. Atunci de ce fac spectacolele astea?

Pentru ca imi place sa creez momente care pun mintea oameniilor la lucru, macar pentru un moment si la conceperea lor o pun si pe a mea la lucru. Imi place sa ofer o experienta de moment interesanta, intriganta si in care realitatea nu mai e cum ar trebui sa fie.

Mi-ar placea ca oamenii sa inteleaga asta, sa vina sa isi puna mintea la incercare si sa traiasca “erorile realitatii” pe care le creez.  Eu o sa continui si o sa ma straduiesc sa evoluez impreuna cu voi.